Autor: Viorel-Cristian Popa
* Studiul a fost publicat în revista Studii Teologice 3 (2017): 91-100.
Keywords: context, Hiel, construction, Jericho, Bethel.
Abstract
In the biblical book 3 Kings, in chapter 16, there is a text that apparently has nothing to do with its previous or subsequent context. This is verse 34. The verse tells us about a certain Hiel of Bethel, the founder of Jericho, and also names his deceased sons: Abiraim and Segub. The following chapters do not extend the information about Hiel or his sons, making the scholars consider that the text of 3 Kings 16, 34 is nothing but a later insertion in the original text. This study aims to present elements of placing the fragment mentioned in the context of the Book 3 Kings. It is intended to integrate the text of 3 Kings 16, 34 in the biblical context in which it is now. Arguments are provided about the links with the immediate previous context, with the context that follows the text of 3 Kings 16, 34, as well as other elements that prove that the text in question is in the right place. The arguments that demonstrate that verse 34 belongs in 3 Kings are linguistic and historical. This study is based on certain biblical narrative analysis, on the analysis of the Hebrew original text, and also features some literary and historical research. Finally, it is concluded that 3 Kings 16, 34 belongs to its context, be it the nearest, previous or next, and in a more distant context, identified in Book 4 Kings.
Introducere
Parcurgând Cartea a treia a Regilor, cititorul va remarca în cap. 16, pe final, o inserție aparent nepotrivită și care nu ar avea nicio legătură cu contextul precedent și nici cu cel imediat următor. Este vorba de textul biblic din 3 Rg 16, 34. De aceea, se pune problema dacă, în textul biblic actual, există vreo relaţie între textul de la 3 Rg 16, 34 şi contextul său literar imediat. În această privinţă, cea mai frecventă observaţie este aceea că 3 Rg 16, 34 pare să întrerupă o bună legătură între prezentarea negativă a regelui Ahab (3 Rg 16, 30-33) şi intervenţia proorocului Ilie (3 Rg 17, 1), unde el anunţă o secetă ce poate fi privită ca o pedeapsă divină pentru faptele lipsite de pietate ale lui Ahab, care tocmai au fost prezentate. Referirea din 3 Rg 16, 34 privind o lucrare de construcţie nespecificată în Ierihon de către un anume Hiel din Betel, de altfel necunoscut, şi moartea ulterioară a fiilor săi, pare la prima vedere a nu prea avea legătură cu subiectul Ahab şi Ilie. Hiel şi fiii lui nu mai sunt menţionaţi deloc în următoarele capitole şi nici nu mai aflăm acolo alte detalii despre reconstruirea Ierihonului. Aceste motive i-au determinat pe unii biblişti să afirme că v. 34 din 3 Rg 16 nu este bine situat în contextul în care se află[1].
Argumentare contextuală
Există însă unele argumente privind integrarea textului 3 Rg 16, 34 în contextul în care se află acum. Poate fi motivat faptul potrivit căruia v. 34 are importante legături atât cu contextul precedent imediat, cât şi cu următoarele capitole. Legăturile acestuia cu versetele care îl prezintă şi îl evaluează pe Ahab (3 Rg 16, 29-33) stabilesc o analogie narativă între Hiel şi Ahab[2], care este confirmată prin contactele cu relatările profetice ulterioare despre Ilie şi Elisei. Astfel, v. 34 poate fi privit ca o legătură între prezentarea lui Ahab şi capitolele următoare, care relatează ciclul profetic Ilie-Elisei.
3 Regi 16, 34 în contextul precedent
Dacă 3 Rg 17, 1 nu pare a fi o continuare firească a textului din 3 Rg 16, 34, ar fi rezonabil ca textul 3 Rg 16, 29-34 să fie considerat ca o unitate literară. Această unitate este divizată, prin construcţiile iniţiale ale vv. 29 şi 34, în două părţi inegale ca extensie: vv. 29-33 şi v. 34. Propoziţia de început din v. 29 marchează începutul unui nou subiect şi scoate în evidenţă numele personajului Ahab ben Omri. Apoi, v. 34 se deschide printr-o schimbare de subiect şi stabileşte o paralelă sintactică cu v. 29a, ca şi cum vv. 29-33 şi 34 ar prezenta două tablouri aşezate alături, unul concentrându-se asupra lui Ahab, iar celălalt asupra lui Hiel. Se observă apoi că pericopa se încheie cu o propoziţie relativă, terminată cu numele personal Iosua, fiul lui Navi, care stabileşte un echilibru cu numele Ahab, fiul lui Omri, cu care s-a deschis pericopa. La nivelul contactelor tematice şi lexicale există două legături semnificative între 3 Rg 16, 34 şi prezentarea lui Ahab din vv. 29-33:
– atât Ahab, cât şi Hiel sunt prezentaţi ca fiind implicaţi în lucrări de construcţie;
– aceste construcţii sunt executate împotriva voinţei divine[3].
În ceea ce priveşte prima remarcă, verbul בָּנָה (banah)[4] (v. 32) este folosit atât în legătură cu Ahab (zidirea templului pentru Baal), cât şi în legătură cu Hiel (Hiel din Betel a zidit[5] Ierihonul v. 34). Aceasta stabileşte deja o paralelă între cele două personaje. Atenţia cititorului este astfel mai puternic îndreptată spre asemănarea dintre cele două personaje. Banah este primul verb din descrierea lui Hiel şi este scos în evidenţă prin precedarea cu indicatorul temporal בְּיַמָיו (beyamaw) – «în zilele lui» (v. 34). Pe lângă aceasta, atât Ahab, cât şi Hiel sunt subiecte a trei verbe care, în general, aparţin câmpului semantic al cuvântului „construcţie”. Astfel, Ahab «a ridicat (וַיָּקֵם – weyyaqem)» un jertfelnic pentru Baal, în templul lui Baal, pe care «îl construise (בָּנָה – banah)» în Samaria (v. 32) şi, de asemenea, «a făcut (וַיַּעַשׂ – wayya‘as)» o aşeră (v. 33)[6]. În versetul 34, trei verbe care fac referire la lucrări de construcţie sunt utilizate pentru Hiel. El «a construit / fortificat» Ierihonul, «i-a pus» temelia şi «i-a pus» porţile (v. 34). Cele două triade de verbe, care prezintă lucrări de construcţie, se potrivesc foarte bine cu restul fragmentului (3 Rg 16, 29-34), unde se găsesc multe alte triade lingvistice, atât lexicale, cât şi structurale. La nivel lexical se poate observa că numele lui Ahab este pomenit de trei ori; o dată în v. 30 şi de două ori în v. 33. Numele zeului Baal apare, de asemenea, de trei ori; o dată în v. 31 şi de două ori în v. 32. La nivel structural, în vv. 30-33 există o clară structură concentrică în trei puncte:
– evaluarea religioasă a lui Ahab (v. 30);
– exemple legate de comportamentul său nereligios (vv. 31-33a);
– evaluarea religioasă generală a lui Ahab (v. 33)[7].
Astfel, se poate observa că v. 34 are multiple conexiuni lingvistice cu vv. 29-33. Întregul tablou pune în evidenţă activitatea lui Ahab şi Hiel ca ziditori. În ce priveşte a doua remarcă, construcţiile lui Ahab şi Hiel au în comun faptul că ele au fost executate împotriva voii lui Dumnezeu. În cazul lui Ahab, acest fapt este puternic accentuat prin structura concentrică menţionată mai sus. Versetele 31-33 insistă în mod deosebit asupra faptului că Ahab a fost cel mai rău dintre toţi regii de până atunci, întrecându-l în nelegiuirile sale chiar pe Ieroboam[8]. Faptul că activitatea de construcţie a lui Hiel era contrară voii divine este subliniat de limbajul paralelistic din v. 34, care pune moartea celor doi fii ai săi în legătură cu activitatea de construire a lui Hiel. Moartea fiilor lui Hiel este o împlinire a cuvântului Domnului, rostit mai înainte prin Iosua (Ios 6, 26)[9]. Astfel, atât Ahab cât şi Hiel sunt prezentaţi ca punându-se împotriva Domnului. Marea ticăloşie a lui Ahab este reflectată, oarecum, în faptele nereligioase ale lui Hiel. Consideraţiile de până aici duc la concluzia că v. 34 nu poate fi văzut ca un fragment fără nicio legătură cu vv. 29-33, în forma finală a textului. Fără îndoială, există analogii între Ahab şi Hiel. Semnificaţia lor deplină se va clarifica prin examinarea capitolelor care urmează.
Legătura dintre 3 Rg 16, 34 și contextul următor
Legătura dintre v. 34 şi materialul care urmează este stabilită, în principal, prin motivul morţii prea timpurii a celor doi fii ai lui Hiel şi prin accentul pus pe motivul cuvântului lui Iahve. Doi fii ai lui Hiel au murit în timpul activităţii lui de construcţie[10]. Textul nu prezintă vreo lămurire a felului în care au murit cei doi. S-au încercat explicări şi au fost emise diferite presupuneri în acest sens[11]. Problema esenţială de aici însă este moartea prea timpurie a celor doi fii ai lui Hiel. Se pune întrebarea dacă acest motiv central al morţii premature a fiilor lui Hiel nu ar putea avea unele analogii cu Ahab. Acest lucru nu reiese din vv. 29-33, dar, citind capitolele următoare, aflăm că doi dintre fiii lui Ahab, succesori la tronul lui Israel, Ohozia (4 Rg 1) şi Ioram (4 Rg 9)[12] au murit prea de timpuriu. Se poate concluziona că, şi în această privinţă, există o asemănare între Ahab şi Hiel. Versetul în cauză ne îndreaptă spre cuvintele din 4 Rg 1 şi 4 Rg 9, unde se relatează moartea prematură a celor doi regi israeliți.
Al doilea motiv care pune în evidenţă legătura dintre v. 34 şi contextul său imediat următor, este acela al cuvântului Domnului. În v. 34 se accentuează împlinirea cuvântului Domnului (ebr. דְּבַר יְהוָה – debar YHWH), rostit prin Iosua, pentru fiii aceluia, care va rezidi (fortifica) Ierihonul. Această referire îl pregăteşte pe cititor pentru cap. 17, unde se fac cinci astfel de referiri la cuvântul Domnului (3 Rg 17, 2,5,8,16,24) şi două referiri la cuvântul prorocului, ca o comunicare a cuvântului Domnului (3 Rg 17, 1,15). În această privinţă, aşa cum unii cercetători au observat, v. 34 face o bună trecere de la descrierea lui Ahab la începutul relatărilor despre Ilie din cap. 17[13].
Analogia dintre fiii lui Hiel şi cei ai lui Ahab este întărită de faptul că atât moartea lui Ohozia, cât şi a lui Ioram s-a înfăptuit ca împlinire a cuvântului Domnului: «Şi apoi a murit Ohozia, după cuvântul Domnului, pe care l-a rostit Ilie…» (4 Rg 1, 17).
«Şi a zis Iehu către Bidcar, căpetenia oştirii: „Ia-l şi-l aruncă [pe Ioram ucis, subl.ns.] în ţarina lui Nabot Izreeliteanul, căci adu-ţi aminte că atunci când mergeam eu şi cu tine călări în urma lui Ahab, tatăl său, Domnul a rostit împotriva lui prorocia aceasta: Adevărat, am văzut ieri sângele fiilor lui, zice Domnul, şi mă voi răzbuna pe tine în ţarina aceasta. Deci ia-l şi-l aruncă în ţarină după cuvântul Domnului”» (4 Rg 9, 25-26).
Astfel, şi în acest caz, v. 34 prevesteşte capitolele următoare, care sunt dominate de către Ilie şi Elisei.
Alte elemente de contextualizare pentru 3 Rg 16, 34
Se mai pot adăuga şi alte legături între v. 34 şi contextul său următor. În 3 Rg 16, 34 apar menţionate numele a două localităţi: Betel şi Ierihon. Interesant de amintit este faptul că există o mare concentraţie a acestor denumiri în 4 Rg 2. Betelul este menţionat explicit de patru ori în vv. 2, 3, 23, în timp ce Ierihonul este amintit de cinci ori în vv. 4, 5, 15, 18. Apoi, există referiri la cetatea Ierihonului în vv. 19-22. Peste toate acestea, localităţile Betel şi Ierihon joacă un rol narativ important în cap. 2 din cartea 4 Regi, ajutând la constituirea unui vizibil cadru concentric în jurul relatării centrale despre înălţarea lui Ilie în carul de flăcări şi apariţia lui Elisei ca succesor al său înzestrat spiritual:
– Ilie şi Elisei trec prin Betel (vv. 2-3);
– Ilie şi Elisei trec prin Ierihon (vv. 4-5);
– Traversarea Iordanului (vv. 6-8);
– Plecarea lui Ilie şi succesiunea lui Elisei (vv. 9-12);
– Elisei trece Iordanul (vv. 13-14);
– Elisei în Ierihon (vv. 15-22);
– Elisei în drum spre Betel (vv. 23-25)[14].
În lumina acestor observaţii, se poate concluziona că cititorii cap. 2 din 4 Regi îşi amintesc de cetăţile Betel şi Ierihon, menţionate în 3 Rg 16, 34[15]. Acum, 4 Rg 2 este capitolul care leagă ciclurile narative despre Ilie şi Elisei, cei doi profeţi care sunt prezentaţi ca fiind contemporani, cu cei doi fii ai lui Ahab în discuţie (Ohozia, în timpul lui Ilie, şi Ioram, în timpul lui Elisei). Într-adevăr, moartea ambilor regi este asociată, într-un fel, cu aceşti doi mari profeţi. Profetul tesvitean rosteşte o profeţie împotriva lui Ohozia (4 Rg 1), iar Elisei este prezentat ca fiind cel care a instigat şi a legitimat lovitura de stat a lui Iehu, în cursul căreia Ioram a fost ucis (4 Rg 9).
O altă legătură între 4 Rg 2 şi 3 Rg 16, 34 este una tematică. Ea ar putea fi văzută în motivul blestemului lui Elisei rostit asupra celor 42 de copii, care l-au batjocorit pe profet numindu-l pleşuv, şi care, pentru insolenţa lor, au fost sfâşiaţi de doi urşi. Cititorul poate observa că prevestirea Domnului împlinită în 3 Rg 16, 34 a fost cea a blestemului rostit prin Iosua asupra celui ce va rezidi Ierihonul (Ios 6, 26)[16]. În final, se poate observa că Betel era o cetate extrem de negativ prezentată în cărţile Regilor (3 Rg 12 – 4 Rg 23). Prezentându-l pe Hiel ca fiind din Betel, ies în relief toate aceste ecouri negative, atât din cartea 3 Regi, cât şi din cartea 4 Regi. Aşa cum lui Ahab nu i-a fost de ajuns să cadă numai în păcatele lui Ieroboam (în special cultul de la Betel), ci s-a căsătorit şi cu o prinţesă străină, la fel şi Hiel, nu numai că venea din Betel, dar a şi îndrăznit să rezidească Ierihonul în pofida blestemului lui Iosua[17].
Argumentele anterioare au arătat că textul biblic 3 Rg 16, 34 are o deosebită funcţie narativă. El are legătură nu numai cu Ios 6, 26, ci şi cu prezentarea precedentă a lui Ahab din 3 Rg 16, 29-33. Această a doua legătură stabileşte o analogie narativă între Ahab şi Hiel, care prevesteşte diferite aspecte ale subiectului Ilie-Elisei, cel puţin 3 Rg 17 şi 4 Rg 9.
„Relatarea stă izolată într-o poziţie aproape trecută cu vederea şi totuşi impunătoare. Este ca şi cum editorul ar fi văzut că problemele care urmau să împresoare domnia lui Ahab au fost anticipate în acest mic eveniment. Cu o oarecare probabilă ironie, o activitate de construcţie, de altfel merituoasă, reînvie un blestem latent, ca un fel de semn rău pentru regim”[18].
Concluzii
Din relatarea de mai sus se poate observa cu ușurință că există multe legături între v. 34 din 3 Rg 16 şi contextul său precedent sau următor imediat. În felul acesta, 3 Rg 16, 34 nu poate fi considerat un text de ruptură între prezentarea negativă a lui Ahab şi începutul ciclului Ilie-Elisei, ci unul de continuitate firească, cu mari asemănări de fond şi formă cu contextul său imediat.
Dincolo de contextul imediat, precedent sau următor (cap. 16-17), 3 Rg 16, 34 are legături cu 4 Rg 2, în condițiile amintirii repetate a cetăților Betel și Ierihon, cetăți menționate și în textul analizat de noi. Analogia celor două cetăți este una tematică, în sensul în care ambele au o conotație peiorativă. Blestemul rostit de profetul Elisei se împlinește în Betel, iar cel rostit pentru cel ce va îndrăzni să rezidească Ierihonul se vede a fi împlinit în 3 Rg 16, 34. Datorită idolatriei ieroboamice, instalată în Betel, această cetate este prezentată în culori negative în cărțile Regilor. Din acest mediu idolatrizat vine și cel care înfruntă blestemul asupra cetății Ierihon, rostit prin Iosua, și îndrăznește să rezidească cetatea. Ieroboam și Hiel se dovedesc a fi doi nerecunoscători și neîmplinitori ai legilor Domnului și ai voinței divine, doi oameni care au înfruntat voia unicului Dumnezeu viu. În final, se poate concluziona că 3 Rg 16, 34 poate fi încadrat în contextul său, fie că acesta este cel apropiat, precedent sau următor, fie într-un context mai îndepărtat, identificat în cartea 4 Regi.
1 Walter Dietrich, Prophetie und Geschichte. Eine redaktiongeschichtliche Untersuchung zum deuteronomistischen Geschichtswerk, Vandenhoek & Ruprecht, Göttingen, 1972, pp. 136-137; Ștefan Timm, Die Dynastie Omri. Quellen und Untersuchungen zur Geschicht Israel im 9. Jahrhundert vor Christus, Vandenhoek & Ruprecht, Göttingen, 1982, p. 55; Emanuel Tov, Textual Criticism of the Hebrew Bible, Fortess Press, Minneapolis, 1992, pp. 346-347.
[2] Meir Sternberg, The Poetics of Biblical Narrative. Ideological Literature and the Drama of Reading, Indiana University Press, Bloomington, 1985, p. 367; Rudolf Alter, The Art of Biblical Literature, Basic Books, New York, 1992, p. 103. Aceşti autori subliniază importanţa analogiei narative din Biblia Ebraică. Ei spun că analogia joacă un rol mai important în naraţiunea biblică decât în alte tipuri de naraţiune, deoarece arta vechii povestiri ebraice evită, de obicei, comentariile explicite făcute de autor şi ne invită pe noi să vedem legăturile printr-o cunoaştere sau intuire a corespondenţelor dintre părțile povestirii.
[3] Charles Conory, „Hiel between Ahab and Elijh-Elisha”, în: Biblica, 77 (1996), p. 212.
[4] Termenii ebraici sunt luați după Rudolf Kittel (ed.), Biblia Hebraica Stuttgartensia, Verbesserte Auflage, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 51997.
[5] În măsura în care autorul pericopei despre care vorbim nu a avut cunoştinţă despre aşezarea Ierihonului sau că exista acolo o aşezare în timpul lui David (2 Rg 10, 5), poate rămâne termenul «zidire». Altfel, potrivit datelor arheologice despre Ierihonul sec. al IX-lea î.Hr., ar fi de preferat termenul „rezidire” sau „fortificare”. Vezi: Helga Weippert, Manfred Weippert, „Jericho in der Eisenzeit”, în: Zeitschrift des Deutschen Palästina-Vereins, 92 (1976) 2, pp. 105-148; T.A. Holland, Ehud Netzer, „Jericho”, în: David Noel Freedman (ed.), Anchor Bible Dictionary, vol. 3, Yale University Press, New York, 1992, pp. 723-740; George Arthur Buttrick, The Interpreter’s Dictionary of the Bible, Abingdon Press, Nashville, 131982, p. 993. Se afirmă că Ierihonul continua să fie locuit la acea dată, dar că de multă vreme nu mai era fortificat. Hiel ar fi fortificat cetatea la graniţa de răsărit ca să o apere de atacurile moabiţilor. Expresiile «i-a pus temelie» sau «i-a aşezat porţile…» nu au o însemnătate foarte clară nici în limba ebraică. Vezi: Cristian Bădiliță et al. (eds.), Septuaginta, vol. 2. Iisus Nave. Judecătorii. Ruth. 1-4 Regi, trad. Florica Bechet et alii, Colegiul Noua Europă / Polirom, Bucureşti / Iaşi, 2004, p. 507, notă la textul 3 Rg 16, 34 (trad. 3 Rg aparţine lui Ion Pătrulescu).
[6] Nu este specificat locul unde a fost aşezată aşera. Se sugerează Samaria sau chiar templul zeului Baal din Samaria. Vezi: Saul M. Olyan, Asherah and the Cult of Yahweh in Israel, Scholars Press, Atlanta, 1988, pp. 32-33.
[7] A. Graeme Auld, Kings Without Privilege. David and Moses in the Story of the Bible’s Kings, T & T Clark, Edinburgh, 1994, pp. 156-157.
[8] Regele Ahab chiar s-a luat la întrecere cu Ieroboam în săvârșirea mârșăviilor. Nu numai că s-a închinat idolilor ieroboamici, ci a inventat el însuși alții și mai năstrușnici. Vezi: Iosephus Flavius, Antichități iudaice, vol. 1, trad. de Ion Acsan, Hasefer, București, 2002, p. 479.
[9] Acest blestem al lui Iosua s-a împlinit în sec. al IX-lea î.Hr., în vremea în care Hiel din Betel a încercat să rezidească cetatea Ierihonului (3 Rg 16, 34). Vezi: Biblia sau Sfânta Scriptură, ediție jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de †Bartolomeu Valeriu Anania, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1995, p. 251.
[10] Pornind de la menţionarea primului născut şi apoi a celui mai mic dintre copii, există posibilitatea ca în incident să fi fost implicaţi mai mulţi fii ai lui Hiel. Potrivit exprimării biblice, toţi copiii lui Hiel ar fi murit în urma unei pedepse divine. Vezi: James A. Montgomery, Henry Snyder Gehman, A Critical and Exegetical Commentary on the Books of Kings, T & T Clark, Edinburgh, 1951, p. 287. Blestemul lui Iosua face referire doar la doi copii ai celui care va rezidi Ierihonul (Ios 6, 26).
[11] Cele mai frecvente explicaţii au fost moartea survenită, prin accident, în timpul lucrărilor de construcţie, sau moartea prin zidire rituală, ca sacrificiu pentru temelia zidirii. Nu se poate însă afirma că sacrificiile umane pentru temelie, sau de alt fel, erau răspândite la vremea aceea în Israel. Vezi: Roland de Vaux, Les Sacrifices de l’Ancien Testament, Gabalda, Paris, 1964, pp. 56-57.
[12] Se poate observa că nu există nicio însemnare despre înmormântările acestor doi regi, lucru obişnuit pentru regii israeliţi care sufereau moarte violentă sau prea timpurie. Vezi: Baruch Halpern, David S. Handerhooft, „The Edition of Kings in the 7th-6th Centuries B.C.E.”, în: Hebrew Union College Annual, 62 (1991), pp. 190-194.
[13] Bernard Gosse, „La reconstruction de Jéricho en I Rois 16,34 dans le cadre de la rédaction des livres historique”, în: Scandinavian Journal of the Old Testament, 7 (1993) 1, p. 153.
[14] Această schemă de text arată rolul structural al celor două cetăţi, Betel şi Ierihon, în forma finală a textului din 4 Rg 2. Vezi în acest sens: Burke O. Long, II Kings, coll. The Forms of the Old Testament Literature 10, Grand Rapids, Michigan, 1991, p. 20.
[15] Randall C. Bailey, David in Love and War. The Pursuit of Power in 2 Samuel 10-12, coll. Journal for the Study of the Old Testament Supplement Series 75, Sheffield Academic Press, Sheffield, 1990, p. 145. Autorul propune ideea că funcţia lucrărilor de construcţie din 3 Rg 16, 34 este aceea de a pava drumul pentru menţionarea Ierihonului în scena înălţării lui Ilie, relatată în cartea 4 Rg.
[16] C. Conory, „Hiel between Ahab…”, p. 216.
[17] C. Conory, „Hiel between Ahab…”, p. 216.
[18] O. Long, II Kings…, p. 174.